Ne-am saturat de ploi

Dupa cum ati dedus din titlul blogului, in Costa Rica au inceput ploile. Si ploi serioase nu asa... De 2 saptamani tot ploua in fiecare zi, ba ploua dimineata cateva ore, ba seara, dar in ultimele zile e ingrozitor. Ploua non-stop!

Localnicii zic ca asa ceva nu e normal si ca e cod rosu in tara. Mai zic si ca trece o masa de aer rece peste toata America Centrala si de aia este frig si ploua. Ca in mod normal ar trebui sa ploua doar cateva ore pe zi, maxim jumatate de zi.

Raul din gradina s-a umflat si a devenit nervos, luand chiar o bucata din mal. Bambusii nu se simt nici ei bine si au inceput sa se aplece, insa speram ca nu vor cadea.

Asa ca noi, cum ne-am saturat de ploaie, am decis sa plecam din tara. Serios! Mergem in Guatemala. Peste cateva ore pleaca avionul. Sper sa si ajunga in Guatemala... cu ploile astea.

Ne intoarcem luni pe seara, asa ca marti o sa aveti poze.

Parcul National Manuel Antonio - maimute, crabi, iguane

Si iata-ne ajunsi si la ultima zi a povestirii noastre. Ziua de duminica am pastrat-o pentru vizitarea parcului national Manuel Antonio.

Bineinteles ca este hotie pe fata si la acest parc, noua ne iau $10 iar localnicilor doar $3, dar ne-am conformat. Inca ne simt ca nu suntem "ticos" adevarati. Parcul este curat si frumos amenajat, nu te lasa sa intri cu bauturi alcoolice si nu ai de unde cumpara nimic... nici urma de chiosc. Parcul avea mai multe trasee din care vizitatorii puteau alege, unele mai scurte, altele mai lungi, insa toate erau imbietoare. Noi, ca niste aventurieri neinfricati ce suntem am ales traseul principal si o abatere de la acesta de aproximativ 2 km.

Pe parcursul calatoriei nostre prin parc am intalnit mai multe animalute, dintre care am identificat urmatoarele: soparle (diferite tipuri, cea mai reprezentativa fiind soparla Jesus Christ), iguane (mari si foarte colorate), crabi (cu si fara carapace) si maimute (white face monkey, spider monkey, squirrel monkey). Maimutele erau cele mai prietenoase, unele chiar stateau la poza, iar aventuriera Iul a reusit chiar sa mangaie o maimuta. Aventurierul Radu a reusit performanta de a fi atacat de o maimuta, mai nervoasa din fire pentru ca avea si un pui. Totusi a scapat teafar si cu putine zile de spitalizare (nici una).

Plajele din parc erau mult mai frumoase decat cele la care am fost in primele zile, cu nisip fin si fara pietre. Decorul era superb, cu palmieri, stanci si oameni putini. Nu am fost pradati de maimutele hoate asa cum fusesem avertizati de cei care cunosteau zona, insa am asistat la o scena cand doi ratoni au furat o geanta.

Dupa amiaza am fost nevoiti sa luam autobuzul de intoarcere pentru ca ni se terminasera cam toate: cazarea, zilele libere, banii... Am plecat la ora 5 PM de la Manuel Antonio si ar fi trebuit sa facem cam 3 ore jumatate pana la San Jose. Insa planul nu a functionat prea bine. Pe drum am prins un blocaj mare de trafic cauzat de un accident si am stat peste o ora blocati cu autocarul. Intr-un final am ajuns acasa tarziu (11 PM), morti de oboseala si tristi ca s-a terminat weekend-ul.

Va prezentam parcul prin intermediul pozelor. Speram sa mai mergem odata acolo pentru alte animalute. Arhivele sunt aici:
Parcul National Manuel Antonio partea 1      Parcul National Manuel Antonio partea 2

Parcul National Manuel Antonio - calarie si restaurante

Asa cum v-am promis, astazi va prezentam episodul 2 din telenovela Manuel Antonio.

In a doua zi, sambata, ne-am trezit iarasi devreme (la 7 dimineata) si ne-am pregatit pentru o noua aventura: horseback riding, mai pe romaneste plimbare calare... pe cal, nu unul pe umerii celuilalt. Aceasta a fost o experienta memorabila pentru noi, ceva ce nu mai incercasem inainte.

Ca si la celalalt tur, a venit masina, ne-a luat de la hotel si ne-a transportat pana la o ferma de langa Quepos, intr-o zona de padure. Noi am fost singurii participanti la turul de dimineata, asa ca am beneficiat de toata atentia celor de la ferma. Cand am ajuns la ferma eram asteptati cu calutii pregatiti si cu un mic dejun traditional din care nu lipsea gallo pinto (orez si frijoles).

Ghidul nostru ne-a plimbat pe un drum de tara, prin padure, destinatia finala fiind o cascada. La inceput caii ne-au simtit ca suntem incepatori si au mers incet, dar, pe masura ce avansam, viteza de croaziera crestea. Cel mai interesant e cand calul galopeaza si simti ca in orice moment e posibil sa zbori din sa.

Odata ajunsi la cascada, am facut un popas de racorire. Radu a fost mai indraznet si si a vrut sa testeze rauletul, care i-a depasit asteptarile. Langa cascada era chiar adanca apa, daca nici el nu atingea fundul...

Totul a frumos si bine, singurele urmari au fost mersul putin cracanat si dureri la muschii de la picioare si fund. Nu puteau sa puna si ei o sa cu puf?

Mai pe dupa-amiaza, dupa tur, am fost putin la plaja, in cautare de crocodili pe care nu i-am gasit, apoi a plouat vreo ora, dupa care am mai dat o tura pe plaja sa vedem apusul. Am gasit niste animale ciudate despre care am aflat ca sunt crabi fara carapace. Din aceasta cauza ei folosesc o scoica goala drept carapace, iar cand cresc in dimensiune isi cauta o scoica noua. Ciudate animale...

Seara am incercat cateva terase. Mai intai am mers la El Avion, un bar-restaurant pe doua nivele care avea ca baza un avion adevarat din anii '80. Foarte, foarte frumos si ingenios. Al doilea local al serii a fost din aceeasi categorie. Desi se numea La Cantina BBQ, noi credem ca numele real ar fi trebuit sa fie El Vagon. Nu de alta, dar acesta avea ca baza un vagon de tren. Aici am avut parte si de muzica live interpretata de o formatie locala si la un moment dat chiar de unul din ospatari.

Si cam asa am incheiat seara. Maine urmeaza aventurile de duminica.

Pana atunci aveti arhive cu pozele aici:
Poze Manuel Antonio - calarie     Poze Manuel Antonio - plaja si restaurante